OK
X
monastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. monastique)
1.
mănăstiresc.
2.
propriu
călugărilor.
mănăstiresc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (mănăstire + -esc)
1.
care
aparține
mănăstirii,
privitor
la
mănăstire,
de
la
mănăstire;
călugăresc,
(înv.)
bisericesc,
monastic.
2.
cum
se
face
sau
cum
există
la
mănăstire.
3.
(var.)
mânăstiresc,
(înv.)
monastiresc.