OK
X
autoamăgi
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + amăgi)
1.
a-și
amăgi
(deliberat)
propria
persoană.
autoamăgire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoamăgi)
1.
faptul
de
a
se
autoamăgi;
(rar)
autoamăgit.
2.
amăgire
(deliberată)
a
propriei
persoane;
amăgire
de
către
sine
însuși.
autoamăgit, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (autoamăgi)
1.
(persoană)
care
se
amăgește
pe
sine
însuși.
autoamăgire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoamăgi)
1.
faptul
de
a
se
autoamăgi;
(rar)
autoamăgit.
2.
amăgire
(deliberată)
a
propriei
persoane;
amăgire
de
către
sine
însuși.