Dictionar

casură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cassure)

1. (tehn.) spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafața unui obiect unde acesta este spart; fractură (2).
 

fractură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fracture, lat. fractura)

1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj.
2. (fig.) ruptură, despărțire.
3. casură.
4. falie.