Dictionar

prostrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prostration, lat. prostratio)

1. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie.
 

catereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathérèse)

1. stare de slăbiciune, de prostrație, produsă de un medicament.
2. afecțiune caustică ușoară.
 

prostrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. prostratus, fr. prostré)

1. (despre tulpini) culcat la pământ.
2. în stare de prostrație; (fig.) lipsit de energie.