OK
X
apicultură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apiculture)
1.
știință
care
se
ocupă
cu
creșterea
albinelor;
albinărit.
apicol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apicole)
1.
care
se
referă
la
creșterea
albinelor.
2.
care
se
obține
de
la
albine.
3.
care
se
referă
la
apicultură,
la
extracția
mierii
și
a
cerii
produse
de
albine,
la
dispozitivele
folosite
de
apicultor.
4.
provenit
din
albinărit,
referitor
la
albinărit.
apicultor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. apiculteur)
1.
cel
care
se
ocupă
cu
apicultura.
prisăcărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (prisăcar + -ie)
1.
ocupația
prisăcarului;
albinărit,
prisăcărit,
stupărit;
apicultură.