Dictionar

expectativă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expectative)

1. așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilități; expectație.
 

expectant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expectant)

1. care așteaptă (ceva sau pe cineva); care rămâne în expectativă, care preferă să aștepte pentru a acționa.
2. (var.) (înv.) espectant.
 

expectație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expectation, lat. expectatio)

1. expectativă.
2. așteptare în observarea evoluției unei boli; expectanță.