mason
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (fr. maçon)
Etimologie: (fr. maçon)
1. adept al francmasoneriei (ordin inițiatic, rezervat numai bărbaților și organizat după o ierarhie rigidă, înființat la Londra în 1717 cu scopul de a acorda asistență reciprocă membrilor săi și care s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor); francmason.