OK
X
francmason
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. franc-maşon)
1.
membru
al
francmasoneriei;
mason.
francmasonerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. franc-maşonnerie)
1.
asociație
internațională
secretă
de
persoane
unite
printr-un
ideal
de
fraternitate
și
solidaritate
și
care
practică
unele
ritualuri
oculte,
implicată
în
mișcări
de
schimbare
a
regimurilor
politice
din
multe
țări;
masonerie.
francmasonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. franc-maşonnique)
1.
referitor
la
francmasonerie;
masonic.
convent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. convent, lat. conventus)
1.
consiliu
al
unei
mănăstiri,
al
unui
ordin
călugăresc.
2.
for
suprem
în
biserica
protestantă,
format
din
clerici
și
laici.
3.
adunare
generală
a
francmasonilor.
francmason
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. franc-maşon)
1.
membru
al
francmasoneriei;
mason.
francmasonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. franc-maşonnique)
1.
referitor
la
francmasonerie;
masonic.
lojă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. loge)
1.
fiecare
dintre
despărțiturile
amenajate
în
jurul
unei
săli
de
spectacol.
2.
cameră
în
care
stă
portarul
unei
instituții
în
timpul
serviciului.
3.
organizație
francmasonică.
4.
(bot.)
locul.
5.
cavitate
în
care
se
află
un
organ
sau
altă
formație
anatomică.
6.
fiecare
dintre
cavitățile
în
care
e
împărțit
corpul
hexacoralierilor
sau
madreporilor.
mason
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. maçon)
1.
adept
al
francmasoneriei
(ordin
inițiatic,
rezervat
numai
bărbaților
și
organizat
după
o
ierarhie
rigidă,
înființat
la
Londra
în
1717
cu
scopul
de
a
acorda
asistență
reciprocă
membrilor
săi
și
care
s-a
răspândit
apoi
în
majoritatea
țărilor);
francmason.
masonerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maşonnerie)
1.
francmasonerie.
2.
lucrare
de
zidărie
din
diverse
materiale,
unite
cu
un
liant.