Dictionar

liant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. liant)

1. material care are proprietatea de a menține agregatele împreună; aglomerant.
2. lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar.
3. substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți pe fibrele textile.
4. constituent nevolatil al lacurilor, care se întărește sub formă de peliculă, în pictură etc.
5. (prin ext.) element care leagă părțile unui întreg.
 

briliant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brillant, rus. brilliant)

1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă.
2. caracter de literă de trei puncte tipografice.
 

foliant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Foliant)

1. carte de format mare, in-folio.
 

heliant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélianthe)

1. gen de plante floricole, anuale sau perene, originare din America, cu tulpini, frunze și flori asemănătoare florii-soarelui.
 

afin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. affinis)

1. adj. înrudit.
2. s. m. f. rudă prin alianță.
 

afinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianță.
 

aglomerant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomérant)

1. adj. care aglomerează.
2. s.m. substanță care leagă între ele particulele unor materiale oarecare (v. liant).
 

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
 

alia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.
 

aliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alia)

1. adj. unit printr-o alianță.
2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.
3. s. m. f. persoană, organizație, stat care face parte dintr-o alianță.