Dictionar

dominican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dominicain)

1. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XII
2. adj. referitor la acest ordin.
 

junimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: („Junimea“ + -ist)

1. I. care ține de junimism, privitor la junimism.
2. II. adept al junimismului.
3. membru al societății literare „Junimea” (înființată la Iași în 1863).
4. (prin ext.) membru al unei fracțiuni a partidului conservator.
 

letrism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lettrisme)

1. mișcare literară formalistă din Franța, care consideră că poezia s-ar defini exclusiv prin expresivitatea literelor, îmbinate eufonic, arbitrar (mișcare înființată la Paris la mijlocul anilor 1940 de imigrantul român Isidore Isou).
 

mason

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. maçon)

1. adept al francmasoneriei (ordin inițiatic, rezervat numai bărbaților și organizat după o ierarhie rigidă, înființat la Londra în 1717 cu scopul de a acorda asistență reciprocă membrilor săi și care s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor); francmason.
 

terțiar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tertiaire, lat. tertiarius)

1. membru al unuia din ordinele religioase catolice înființate de Franceso d’Assisi.
 

trinitarian, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. trinitarian)

1. nume dat celor care acceptă dogma trinității.
2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar.