Dictionar

aclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații.
 

ura 1

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (rus. ura, fr. hourra)

1. interj. exclamație care exprimă aprobare, entuziasm.
2. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamație.
 

vivat

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (lat. vivat)

1. interj. (ca urare la ciocnirea paharelor cu băutură) trăiască! la mulți ani!
2. s. n. ovație, aclamație; toast.