Dictionar

toast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. toast)

1. scurt discurs ocazional, improvizat, rostit la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; închinare în sănătatea cuiva.
2. felie de pâine prăjită cu unt.
 

toasta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. toaster)

1. a închina un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; a ține un toast.
 

toaster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. toasteur)

1. reșou special de prăjit pâinea.
 

prosit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Prosit, lat. prosit)

1. (urare când se închină un pahar de vin la un toast etc.) să vă fie cu noroc!
 

toasta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. toaster)

1. a închina un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; a ține un toast.
 

vivat

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (lat. vivat)

1. interj. (ca urare la ciocnirea paharelor cu băutură) trăiască! la mulți ani!
2. s. n. ovație, aclamație; toast.
 

autoestezie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT autoaesthesia
2. FR autésthésie
3. EN autoesthesia
4. DE Autoästhesie
5. RU aвтоэстезия
6. HU autoesztézia, növények érzékenysége a belső ingerekre
 

brind

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism înv.)  
Etimologie: (fr. brinde)

1. acțiunea de a bea pentru sănătatea unei persoane, de a ridica un toast în onoarea acesteia.
 

brindisi

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. brindisi, după it. brindare „a închina în cinstea cuiva”)

1. cântec de pahar în care se ridică un toast pentru fiecare persoană.
2. cântec de pahar în opera franceză sau italiană din sec. 19.