OK
X
efelie
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (lat. ephelis)
1.
pată
pe
piele
de
obicei
de
culoare
maro
deschis;
efelidă,
(pop.)
pistrui.
feliere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. felia)
1.
acțiunea
de
a
felia;
tranșare.
canapea
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)
1.
mobilă
de
forma
unui
divan
îngust,
de
obicei
cu
spătar
și
cu
brațe,
îmbrăcată
în
stofă
sau
piele;
sofa.
2.
~
pat
=
canapea
care
poate
fi
transformată
în
pat.
3.
felie
de
pâine
prăjită
în
unt,
pe
care
se
pun
felii
de
salam,
șuncă,
icre
etc.
șnițel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Schnitzel)
1.
felie
subțire
de
carne
muiată
în
făină,
ou
și
pesmet
și
prăjită
în
grăsime.
tartină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tartine)
1.
felie
de
pâine
unsă
cu
unt
și
acoperită
uneori
cu
brânză,
salam,
icre
etc.;
(p.
ext.)
sandviș.
toast
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. toast)
1.
scurt
discurs
ocazional,
improvizat,
rostit
la
o
masă
în
cinstea
unei
persoane
sau
a
unui
eveniment;
închinare
în
sănătatea
cuiva.
2.
felie
de
pâine
prăjită
cu
unt.
feliuță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (felie + -uță)
1.
felie
mică;
felioară.
2.
(bot.)
ferigă.
3.
(înv.)
făliuță.
felioară
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (felie + -ioară)
1.
diminutiv
al
lui
felie;
feliuță.
2.
(var.)
fălioară.