Dictionar

aerovehicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérovehicul)

1. vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer; aeronavă.
 

aeronavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aéronef)

1. vehicul aerian care transportă pasageri sau mărfuri; aparat care circulă în aer; aerovehicul.
 

statoreactor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. statoréacteur)

1. propulsor cu reacție pentru aerovehicule cu viteză supersonică, dintr-un tub, fără nici un organ în mișcare de rotație.