Dictionar

autodota

Parte de vorbire:  I. vb. refl., II. vb. tr.  
Etimologie: (auto- + dota)

1. I. a-și achiziționa din resurse proprii bunuri personale.
2. II. a utila cu mijloace proprii; a autoutila.
 

autodotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autodota)

1. acțiunea de a se autodota și rezultatul ei.
2. achiziționare din resurse proprii a unor bunuri personale; autodotat.
3. utilare din resurse proprii; autoutilare.
 

autodotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autodota)

1. acțiunea de a se autodota și rezultatul ei.
2. achiziționare din resurse proprii a unor bunuri personale; autodotat.
3. utilare din resurse proprii; autoutilare.
 

autoutila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- +utila)

1. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota.