Dictionar

acetilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
 

aminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amination)

1. introducere a radicalului amino în molecula unui compus.
 

ancolură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encolure)

1. (hipologie) parte a corpului între cap, greabăn și piept; gâtul calului.
 

benzoilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. benzoylation)

1. introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic.
 

bulet 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boulet)

1. chișiță (la cai); articulație a gleznei calului, între chișiță și osul fluierului.
 

cabriolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabriole)

1. salt al calului cu întoarcere pe loc.