OK
X
caretaș
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (caretă + -aş)
1.
meseriaș
care
face
carete;
vânzător
de
carete,
trăsuri,
cupeuri;
(rar)
vizitiu
al
unei
carete;
(reg.)
carâtaș.
caretă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rus. карета)
1.
trăsură
elegantă,
cu
patru
roți,
închisă;
cupeu.
2.
(var.)
(reg.)
carâtă.