concertino
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. concertino)
Etimologie: (it. concertino)
1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso.
2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști.
3. concert de proporții reduse.