OK
X
constativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constatif)
1.
(lingv.;
despre
o
frază)
care
se
mărginește
a
descrie
evenimentul.
constatativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constatatif)
1.
care
constată;
care
are
valoare
de
constatare;
constativ,
constatator.