Dictionar

constatator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatatoire)

1. cu caracter de constatare.
 

simulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulation, lat. simulatio)

1. simulare.
2. (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale.
 

constatativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatatif)

1. care constată; care are valoare de constatare; constativ, constatator.