OK
X
constatator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constatatoire)
1.
cu
caracter
de
constatare.
simulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. simulation, lat. simulatio)
1.
simulare.
2.
(jur.)
folosire
de
către
cineva
a
unui
înscris
constatator
al
unui
act
juridic
care
nu
corespunde
unei
operații
reale.
constatativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constatatif)
1.
care
constată;
care
are
valoare
de
constatare;
constativ,
constatator.