OK
X
culminant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. culminant)
1.
care
culminează.
2.
punct
~
=
momentul
de
cea
mai
mare
încordare
al
unei
acțiuni.
culminanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. culminance)
1.
punct
în
care
ceva
culminează
(mai
ales
la
figurat);
punctul
cel
mai
înalt;
culminare.