Dictionar

culminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. culminant)

1. care culminează.
2. punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni.
 

culminanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. culminance)

1. punct în care ceva culminează (mai ales la figurat); punctul cel mai înalt; culminare.