OK
X
cumplitate
Parte de vorbire:
s.f. (desuet)
Etimologie: (cumpli + -[i]tate)
1.
avariție,
zgârcenie
excesivă.
izbire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. izbi)
1.
acțiunea
de
a
(se)
izbi
și
rezultatul
ei;
lovire,
lovitură;
izbit,
izbitură.
2.
(fig.)
lovitură
cumplită
și
neașteptată
a
unor
necazuri.
3.
(fig.)
impresionare
a
cuiva
de
către
ceva
sau
cineva.
4.
(pop.)
asemănare
cu
cineva.
5.
(fig.)
pedepsire.
6.
(înv.)
atac.