impresionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. impresiona)

1. acțiunea de a impresiona și rezultatul ei; emoționare, sensibilizare.
2. modificarea substanței sensibile de pe o placă, un film sau o hârtie fotografică prin efectul luminii.

xerografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Xerographie, fr. xérographie)

1. procedeu de copiat și multiplicat, fără contact, prin impresionarea unei plăci acoperite cu un strat de material fotoconductor și încărcate cu electricitate statică.

epatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. epata)

1. acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire.
2. impresionare.

atingere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. atinge)

1. acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei.
2. aducere în discuție a unui subiect.
3. agresare sexuală.
4. ajungere la un anumit punct sau nivel (în timp, în spațiu, pe scara valorilor etc.).
5. ajungere până la ceva sau cineva.
6. alipire de ceva.
7. aluzie la un subiect sensibil.
8. apropiere și intrare în contact unul cu altul a două obiecte.
9. apucare a unui obiect spre a începe o activitate.
10. asemănare.
11. atacare.
12. contact, lovitură ușoară.
13. gustare a unui aliment.
14. intrare în posesia unui obiect.
15. jignire.
16. lovire.
17. luare de contact direct cu ceva.
18. relaționare cu...
19. știrbire, vătămare.
20. (fig.) impresionare puternică a cuiva.
21. (mat.; înv.) punct de ~ = punct de tangență.

izbire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. izbi)

1. acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire, lovitură; izbit, izbitură.
2. (fig.) lovitură cumplită și neașteptată a unor necazuri.
3. (fig.) impresionare a cuiva de către ceva sau cineva.
4. (pop.) asemănare cu cineva.
5. (fig.) pedepsire.
6. (înv.) atac.