OK
X
denticulat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. denticulé)
1.
garnisit
cu
denticule.
2.
(bot.)
care
este
ușor
dințat.
metoșă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métoche)
1.
(arhit.)
spațiu
între
denticule.
vitreodentină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vitreo- + dentina, cf. fr., engl. vitrodentine)
1.
țesut
asemănător
smalțului
care
se
găsește
la
mulți
pești
(principala
componentă
care
formează
dinții
și
denticulele
dermice
la
rechin);
dentină
vitroasă.
denticulat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
denticulatus
2.
FR
denticulé
3.
EN
denticulate;
obcrenate;
ciliato-dentate
4.
DE
feingezähnt;
gezähnelt;
zahnartig
gekerbt
5.
RU
мелкозубчaтый;
с
мелкими
зубкaми
6.
HU
fogacskázott