implozie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. implosion)
Etimologie: (fr. implosion)
1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși.
2. prăbușire gravitațională a unei stele, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.
3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului.