izgonire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. izgoni)
Etimologie: (vb. izgoni)
1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.
2. exilare; fugărire; obligare a cuiva să plece.
3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.
4. (înv.) demitere a unei persoane.
5. (înv.) persecuție.