OK
X
fâlfâitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fâlfâi + -tor)
1.
care
fâlfâie.
2.
(despre
o
flacără)
pâlpâitor.
3.
(var.)
fălfăitor,
fălfâitor,
fâlfăitor,
fâlfâietor,
(regional)
fâlfâitoriu.
vlengăli
Parte de vorbire:
vb. tr. (Bucovina)
Etimologie: (necunoscută)
1.
a
agita
în
aer
un
obiect,
făcându-l
să
fâlfâie;
a
flutura.
vlengăli
Parte de vorbire:
vb. tr. (Bucovina)
Etimologie: (necunoscută)
1.
a
agita
în
aer
un
obiect,
făcându-l
să
fâlfâie;
a
flutura.