OK
X
incontentabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incontentable)
1.
care
nu
poate
fi
mulțumit;
veșnic
nemulțumit.
incontentabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. incontentabilité)
1.
caracterul
celui
care
este
incontentabil.
2.
caracterul
a
ceea
ce
nu
poate
fi
satisfăcut.
incontentabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. incontentabilité)
1.
caracterul
celui
care
este
incontentabil.
2.
caracterul
a
ceea
ce
nu
poate
fi
satisfăcut.