Dictionar

incontentabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incontentable)

1. care nu poate fi mulțumit; veșnic nemulțumit.
 

incontentabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. incontentabilité)

1. caracterul celui care este incontentabil.
2. caracterul a ceea ce nu poate fi satisfăcut.
 

incontentabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. incontentabilité)

1. caracterul celui care este incontentabil.
2. caracterul a ceea ce nu poate fi satisfăcut.