Dictionar

ingenuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingénuité, lat. ingenuitas)

1. naturalețe, simplitate, naivitate, candoare.
 

candoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candeur, lat. candor)

1. curățenie, puritate morală, nevinovăție.
2. naivitate, ingenuitate, inocență.
 

ingenuu, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (lat. ingenuus, fr. ingénu)

1. I. care dovedește ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.
2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.
3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.