prisosință
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (prisosi + -ință)
Etimologie: (prisosi + -ință)
1. ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisos, belșug.
2. (loc. adv.) cu ~ = din belșug, din plin; (fig.) în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit.
3. (var.) (înv.) presosință.