reîncărcat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (v. reîncărca)
Etimologie: (v. reîncărca)
1. (despre vehicule, recipiente etc.) care a fost umplut din nou.
2. care a fost încărcat din nou într-un vehicul, într-un recipient.
3. (despre arme) umplut din nou cu cartușe; rearmat.