Dictionar

refractaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réfractarité)

1. proprietate a unui material de a fi refractar.
 

suprarefractar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. superréfractaire)

1. (despre materiale) cu o refractaritate foarte mare.
 

refractabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (refracta)

1. proprietatea unui material de a fi refractar; refractaritate.