refractar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réfractaire, lat. refractarius)

1. (despre materiale) rezistent la temperaturi înalte.
2. (fig.; despre oameni și s.) care se împotrivește; nesupus, rebel.

refractaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réfractarité)

1. proprietate a unui material de a fi refractar.

aloxit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloxite)

1. alumină cristalizată folosită ca produs refractar sau abraziv.

aluminit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminite)

1. porțelan foarte refractar, pe bază de alumină, din care se fabrică farfurii și caserole.

conservator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)

1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.

corhart

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corharte)

1. material refractar pentru cuptoarele de sticlă.

creuzet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. creuset)

1. vas rezistent la căldură, pentru reacții chimice la temperaturi înalte.
2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea și elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc.
3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire.
4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influențe, lucruri etc.

cupelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupelle)

1. vas refractar, la extragerea metalelor prin cupelație.