Dictionar

romanistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Romanistik)

1. disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romanice.
 

românistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (român + -istică)

1. studiul limbii, culturii și literaturii române.
 

romanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. romaniste, germ. Romanist)

1. specialist în romanistică; specialist în limbi romanice.
2. specialist în dreptul roman.
3. denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeștrilor Renașterii italiene.
 

românist, -ă

Parte de vorbire:  s. m. f.  
Etimologie: (românistică)

1. specialist în românistică.