Dictionar

efector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. effecteur, lat. effector)

1. adj., s. m. (organ) de la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare.
2. s. m. substanță care modifică activitatea unei enzime.
 

nociceptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nociceptif)

1. referitor la stimulațiile de la agenții nocivi pentru organism la nivelul pielii sau al mucoaselor.