Dictionar

anchilurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ankylurie)

1. strâmtare patologică a uretrei.
 

angiostenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiosténose)

1. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine.
 

COARCT-, COARCTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coarct/o/-, cf. coarcto, -are „a strânge, a îngusta”)

1. „strictură, strâmtare”.
 

coarctație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coarctation, lat. coarctatio)

1. strâmtare, îngustare, a unui conduct natural.
 

consoană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consonne, lat. consona)

1. sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă.
 

enterostenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entérosténose)

1. strâmtare patologică a intestinului.