sublimatoriu, -ie
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. sublimatoire)
Etimologie: (fr. sublimatoire)
1. I. care servește la sublimare; care este folosit pentru a efectua sublimarea.
2. (psihanaliză) care permite sublimarea, care este specific sublimării.
3. II. vas în care se realizează sublimarea; sublimator, (înv.) sublimătoare.