Dictionar

spinotalamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spinothalamique, engl. spinothalamic)

1. care aparține măduvei spinării și talamusului.
2. fascicul ~ = fibre nervoase, care străbat măduva spinării, bulbul și pedunculii cerebrali, ajungând în talamus.
 

talamotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thalamotomie)

1. suprimare chirurgicală a unor conexiuni ale talamusului.