fastigiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fastigié)

1. (despre arbori) cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul.
2. (despre pedunculi florali) care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel.

realism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. réalisme)

1. curent în filozofia scolastică care susținea că noțiunile generale ar avea o existență reală, obiectivă, precedând existența lucrurilor individuale.
2. concepție care recunoaște că lumea este o realitate independentă de subiectul cunoscător.
3. ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporană care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun între subiect și obiect „datul” sau „esențele”, ajungând la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vieții cotidiene, convingerea izvorâtă din practica vieții, potrivit căreia lucrurile există independent de conștiința omenească și se reflectă în ea.
4. curent în artă și literatură care promovează înțelegerea adâncă și redarea realității obiective în trăsăturile ei tipice; orientare, tendință generală a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea.
5. noul ~ = curent artistic mărturisind predilecție pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afișe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect.
6. atitudine care ține seama de realitate, simț al realității.

spinotalamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spinothalamique, engl. spinothalamic)

1. care aparține măduvei spinării și talamusului.
2. fascicul ~ = fibre nervoase, care străbat măduva spinării, bulbul și pedunculii cerebrali, ajungând în talamus.

variantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. variante)

1. aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei lucrări, acțiuni.
2. formă a unui element lingvistic diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică.
3. drum (canal) care ocolește traseul principal, ajungând în același punct final.
4. (biol.) individ, populație care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere.
5. (stat.) una din formele sub care s-a înregistrat variabila în cadrul activității cercetate.

profundamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. profondément)

1. în mod profund.
2. departe de suprafață, de margini.
3. ajungând la fundul lucrurilor și într-un mod intens.
4. înclinându-se foarte jos.

fonciarmente

Parte de vorbire:  adverb (franțuzism rar)  
Etimologie: (fr. foncièrement)

1. într-un mod fundamental, ajungând la miezul problemei; complet.