veridic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. véridique, lat. veridicus)
Etimologie: (fr. véridique, lat. veridicus)
1. care spune adevărul; care exprimă ceea ce simte deschis, fără disimulare.
2. care exprimă adevărul, care se conformează adevărului; adevărat; real.
3. (antonime) neveridic, neadevărat.