recunoscut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT recognitus
2. FR reconnu
3. EN recognized
4. DE anerkannt; wiedererkannt; geprüft
5. RU признaнный
6. HU felismert

recunoscut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (recunoaşte)

1. identificat, cunoscut.
2. admis, acceptat (ca valabil).
3. considerat, consacrat ca autoritate în materie; celebru.
4. declarat, mărturisit.

antipapă

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antipape)

1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.

apocrif, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)

1. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic.
2. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane.

autentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. authentique, lat. authenticus)

1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.
2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.

avuabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avouable)

1. care poate fi mărturisit, recunoscut; confesabil.
2. (antonime) inavuabil, neavuabil.

canonic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canonique, lat. canonicus)

1. conform cu canoanele bisericești; canonial.
2. recunoscut de biserică.
3. drept ~ = drept bisericesc.
4. după anumite norme, bine stabilite; normativ.
5. (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecauții.

civil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civil, lat. civilis)

1. adj. care privește pe cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni.
2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază și reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice și juridice dintr-un stat; stare ~ă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni.
3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.
4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din același stat.
5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.