Dictionar

neadevărat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + adevărat)

1. care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact.
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 

calomniator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. calomniateur)

1. I. care cuprinde o calomnie; care calomniază; calomnios.
2. II. persoană care calomniază, care vorbește pe cineva de rău pe nedrept, care spune lucruri neadevărate despre cineva, care discreditează pe cineva.
 

inexact, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexact)

1. care nu este exact; neadevărat.
 

invenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invention, lat. inventio)

1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial.
2. lucrul inventat.
3. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.
4. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică.
 

PSEUD-, PSEUDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pseud/o/-, cf. gr. pseudos)

1. „fals, (aparent) asemănător, înșelător, neadevărat, pretins”.
 

veridic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. véridique, lat. veridicus)

1. care spune adevărul; care exprimă ceea ce simte deschis, fără disimulare.
2. care exprimă adevărul, care se conformează adevărului; adevărat; real.
3. (antonime) neveridic, neadevărat.