mincinos, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (minciună + -os)
Etimologie: (minciună + -os)
1. (adesea substantivat) care minte; înclinat să spună minciuni; care nu se ține de cuvânt.
2. (expr.) a face sau a scoate (pe cineva) ~ = a socoti (pe nedrept), a acuza (pe cineva) că a mințit.
3. fals, neadevărat, inexact, strâmb.
4. (fig.) amăgitor, înșelător; himeric.