OK
X
acvastat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aquastat)
1.
termostat
pentru
limitarea
temperaturii
apei
într-un
cazan.
antidecapant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anti- + decapant)
1.
substanță
pentru
delimitarea
întinderii
suprafeței
de
lipire
dintre
două
piese
metalice.
antipaludic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. antipaludique)
1.
(medicament)
care
vizează
limitarea
sau
eradicarea
malariei;
antimalaric.
bornaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bornage)
1.
acțiunea
de
a
borna
și
rezultatul
ei;
punere
de
borne
pentru
delimitarea
proprietăților,
terenurilor
et
cetera;
bornare.
clasicism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. classicisme)
1.
atitudine
estetică
fundamentală,
ca-racterizată
prin
tendința
de
a
observa
fenomenele
în
lumina
universalului
și
de
a
închega
într-un
sistem
stabil,
armonios
și
proporțional,
elementele
frumosului
în
conformitate
cu
anumite
norme,
tinzând
spre
un
tip
ideal,
senin
și
echilibrat
al
perfecțiunii
formelor,
care
caracterizează
cultura
antichității
greco-latine
și
alte
momente
ale
diverselor
culturi
dominate.
2.
curent
în
arta
și
literatura
europeană
din
sec.
XVII-XVIII
caracterizat
prin
imitarea
modelelor
antichității
greco-latine,
prin
supremația
principiilor
morale,
prin
triumful
rațiunii
asupra
sentimentelor
și
fanteziei,
prin
cultul
pentru
adevăr
și
natural,
prin
respectarea
strictă
a
anumitor
reguli,
prin
ordine,
echilibru
și
claritate.
3.
perioadă
în
istoria
culturii
universale
și
naționale
ale
cărei
creații
reprezintă
maximum
de
realizare
artistică
și
modele
demne
de
urmat.
cognitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cognitif)
1.
care
se
referă
la
cunoaștere;
care
este
capabil
de
cunoaștere.
2.
(psihologie
aplicată)
care
se
referă
la
mijloacele
și
mecanismele
de
dobândire
a
cunoștințelor.
3.
test
~
=
test
de
cunoștințe
sau
de
eficiență
(spre
deosebire
de
testul
de
aptitudini).
4.
(lingvistică)
funcție
~ă
=
funcția
de
comunicare
care
se
traduce
în
limbaj
prin
fraza
asertivă
folosită
pentru
a
informa,
pentru
a
face
cunoscut
un
gând
unui
interlocutor;
funcție
referențială
a
limbajului.
5.
psihologie
~ă
=
studiul
științific
al
proceselor
mentale
precum
atenția,
utilizarea
limbajului,
memoria,
percepția,
rezolvarea
problemelor,
creativitatea
și
raționamentul;
psihologia
cunoașterii.
6.
(psihologie)
tulburare
~ă
=
termen
care
desemnează
o
tulburare
mintală
care
afectează
în
special
și
în
principal
memoria.
7.
(psihologie)
disonanță
~ă
=
disconfort
mental
cauzat
de
două
cogniții
ireconciliabile.
8.
bulă
~ă
=
limitarea
conexiunilor
sociale
ale
unei
persoane
prin
cultura
sa
și
informațiile
accesibile
acesteia
prin
intermediul
noilor
tehnologii.
9.
hartă
~ă
=
diagramă
care
permite
de
a
reprezenta
vizual
și
de
a
urma
calea
asociativă
a
gândirii.