Dictionar

epura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épurer)

1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă.
2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia.
3. (fam.) a exclude.
4. (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic.
 

steril, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stérile, lat. sterilis)

1. adj. neroditor, neproductiv, sterp.
2. care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe.
3. (fig.) care nu duce la nimic, fără folos.
4. care a fost sterilizat, dezinfectat.
5. s. n. partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier.
 

superfetație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superfétation)

1. lucru care se adaugă inutil altuia; prisosință.
2. abundență de cuvinte, repetare nefolositoare.
3. fecundare a două ovule care provin din perioade de ovulație diferite.
 

tipizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tipiza)

1. acțiunea de a tipiza.
2. proces complex de generalizare artistică a realității în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice.
3. acțiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiași scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reținându-se numai cele folositoare și corespunzătoare scopului.
 

gozăete

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (goz + -[ă]ete)

1. resturi nefolositoare de materii vegetale; (reg) goz.