OK
X
inutil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inutile, lat. inutilis)
1.
nefolositor,
netrebuincios.
2.
de
prisos,
zadarnic.
inutilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inutilité, lat. inutilitas)
1.
zădărnicie;
netrebuință.
inutilizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inutilisable)
1.
care
nu
poate
fi
utilizat.
alambica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alambiquer)
1.
a
distila
cu
alambicul.
2.
(fig.)
a
complica
inutil.
auster, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. austere, lat. austerus)
1.
(despre
oameni,
atitudini)
sobru,
aspru,
sever;
cumpătat.
2.
lipsit
de
podoabe
(inutile).
balast
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. ballast)
1.
lest
(nisip,
pietriș)
care
asigură
stabilitatea
unei
nave,
a
unei
mașini
agricole
sau
reglarea
altitudinii
unui
balon.
2.
compartiment
etanș
al
unui
submarin
care
asigură
scufundarea
sau
ridicarea
submarinului
la
suprafață.
3.
(fig.)
ceea
ce
este
inutil,
de
prisos.
4.
strat
de
pietriș
folosit
ca
pat
pentru
așezarea
traverselor
unei
linii
ferate;
amestec
de
pietriș
și
de
nisip
la
diferite
construcții.
batologie (1)
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. battologie)
1.
(literatură)
repetiție
de
cuvinte
sau
de
fraze,
inutilă
și
plictisitoare;
reiterarea
continuă
inutilă
a
acelorași
cuvinte,
fraze
sau
idei.
birocratism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)
1.
interpretare
și
aplicare
formalistă,
cu
complicații
inutile,
a
legilor,
a
dispozițiilor,
în
rezolvarea
problemelor
administrative,
organizatorice
etc.;
birocrație.
bizantinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. byzantinisme)
1.
caracter,
influență
bizantină
(în
arhitectură,
ornamentație).
2.
stil
specific
culturii
și
artei,
modului
de
viață
și
mentalității
din
Imperiul
Bizantin;
mod
de
a
acționa
prin
corupție,
dezordine
(politică)
și
intrigă.
3.
predilecție
pentru
disputele
subtile
și
inutile.