Dictionar

tiranizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. tiraniza)

1. care este tratat de către cineva în mod tiranic; asuprit, (înv.) tirănit.
 

tirănit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (v. tirăni)

1. tiranizat.
2. (fig.) care este chinuit.