Dictionar

stufărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (stuf + -ărie)

1. desiș sau mulțime de stuf.
2. loc pe care crește (mult) stuf; stufăriș, stufiș, trestiș.
3. (var.) (reg.) stuhărie.
 

opușină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. опушина)

1. stufărie deasă în care iernează peștele și unde pescuitul este interzis.
 
 

stufăriș (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (s- + tufăriș)

1. mulțime de copaci tineri.
2. desiș de tufe; tufărie, tufăriș, tufiș, tufărime.
3. (var.) (reg.) stufiriș.
 

tufărime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tufar + -ime)

1. desiș de tufe; hățiș, tufărie, tufiș.