pentatlon
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. pentathlon)
Etimologie: (fr. pentathlon)
1. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, alergări, aruncare cu sulița); probă de atletism combinată din cinci exerciții (diferite după sex).
2. ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (călărie, scrimă, tir, natație și cros), la care participă aceiași sportivi.