Dictionar

promilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Promille)

1. parte raportată la o mie de părți dintr-un întreg; miime.
2. (var.) (s.n.) promil.
 

miime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mie + -ime)

1. număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg; promilă.
2. unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc.